Inregistrarile convorbirilor telefonice ale unor demnitari sau oameni de afaceri facute publice de catre DNA au creat o isterie in randul celor care se cred mai mult sau mai putin importanti. Teama de Big Brother a patruns in constiinta fiecarui parlamentar, functionar public, judecator, ziarist, director, consilier comunal sau administrator de scara. Unii au certitudinea ca sunt "ascultati", ceilalti doar banuiesc, temeiul lor fiind ca...vorba aia...sunt si ei oameni cu influenta!
Realitatea este totusi putin diferita. In primul rand SIE, SRI, Doi si-un sfert, DNA si Procuratura ar trebui sa dispuna de un aparat de verificare echivalentul populatiei Romaniei, pentru a multumi toata gama de fraieri care se considera urmariti. In al doilea rand, putini sunt aceia care intr-adevar pun in pericol siguranta nationala (indiferent de forma), si cu siguranta nu sunt aceia pe care ii auzim pe strada vorbind la mobil in gura mare si care ii transmit interlocutorului "Te rog mult, asta nu prin telefon"! Dar ma rog..."Ascultatul nu e ascultat destul daca nu e si fudul".
